duminică, 1 august 2010

21.06.2010
Apa si foc. Alb si negru. Bine si rau. Yin si yang. masculin si feminin. Dragoste si ura. In fiecare lucru de pe acest pamant, amandoua notiunile exista. Cate un pic din fiecare. Sau se poate ajunge la una dintre extreme.
Toate culorile puse pe un disc care se invarte apoi, vor da culoarea alba. Dar daca amesteci toate culorile, iese negru.
Focul se naste din arderea lemnului uscat. Lemn care provine dintr-un arbore ce, odata, a avut nevoie de apa ca sa creasca.
Raul apare atunci cand, din diverse cauze, binele este invins sau dat la o parte. Raul infloreste, cu un ras sarcastic atunci cand binele este facut in dorul lelii, din obligatie, din aiureala de a fi mai presus prin actele facute.
Yin imprima calitati masculine si asprime. Duritate, barbatie, virilitate, curaj, poate si o doza de nebunie. Yang aduce moliciunea catifelei, atingerea usoara a matasii si erotismul perfect al satinului.
Masculinul inseamna un palos ridicat la lupta. Masculin este riscul asumat, ascutimea mintii si perfectiunea muschilor. Femininul este doza de responsabilitate, intuitia, atentia, devotamentul, grija, rotunjimea, implinirea, certitudinea.
Dragostea este acea daruire neconditionata care ne umple sufletul de bucurie, e telefonul primit atunci cand nu te astepti, e visul si speranta unei bucurii implinite, e lacrima unui copil atunci cand primeste jucaria mult-dorita, e surasul unei femei care descopera sinceritatea si statornicia unui barbat, e implinirea ca om a unui barbat care-si priveste pruncul zambindu-i gangurind.
Dragostea e acel sentiment dulce, frumos, inaltator, care te face sa plutesti, sa uiti de rautatea lumii din jur, sa ierti si sa uiti. Dragostea e neconditionata, sunt sentimentele curate, fara impuritati, sensibile si atat de calde, care iti umplu toate camarile inimii, mintii si sufletului, creand un echilibru perfect care totusi te mentine la 1 m deasupra pamantului.
Dar ce pacat e ca uneori uitam de aceste sentimente. Ce pacat ca ne cufundam in grijile zilei de maine si uitam ce frumos este sa-i spui “te iubesc” sufletului tau pereche. Ce pacat ca aceasta viata sociala amara de pe aceste meleaguri neasemuit de frumoase te face sa ignori ce e in sufletul tau, ce iubesti, ce-ti doresti, ce speri, ce ai visat, ce ai cautat, ce ai gasit. Pacat ca cele doua suflete pereche trebuie sa duca o lupta chinuita cu sentimentele, cu trairile, cu binele, care se bate cap in cap cu realitatea crunta a zilelor noastre prezente.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu