18.07.2010
“Te iubesc!”, sopti ea abia auzit. “Si eu te iubesc!” se auzi imperceptibil de dupa monitorul ce lumina vesel. “Ti-a fost dor de mine?” “Da.” “De ce nu m-ai sunat?” “Pentru ca nu vroiam sa crezi ca dragostea mea e atat de puternica.” “Pentru ca nu vroiam sa te sperii de sentimentele mele si sa fugi, sa te ascunzi, sa te afunzi intr-un con de umbra si sa nu mai iesi de acolo.” “Pentru ca ai pierdut de nenumarate ori si nu mai vreau sa crezi ca poti pierde din nou”…
Ti-am simtit, ca prin vis, mana care imi mangaia parul. Ti-am simtit, ca prin vis, buzele fierbinti si pline cum ma ard in saruturi nebune. Ti-am simtit degetele cum fac miscari atat de erotice pe bratul si pe umarul meu. Ti-am simtit, ca prin vis, parfumul pielii, mirosul tau tanar si puternic.
Am dorit atingerea ta si am dorit ca, acele cuvinte spuse la telefon, sa ma faca sa uit si sa iert. Am dorit sa pot cuprinde intensitatea visului si, cu palmele amandoua, sa-l desfac usor si sa-l ating, sa-l cuprind, apoi sa-l traiesc, sa-l ador, sa-l simt, sa-l uit, sa-l cuprind, sa-l reinvii.
Te-am dorit de mii si mii de ori, te-am asteptat de mii si mii de ori, te-am strigat de mii si mii de ori, te-am cautat, te-am visat, te-am avut langa mine si te-am pierdut. Cand credeam ca te-am gasit si te voi avea langa mine toata viata, ai disparut, ciudat, fara un cuvant, fara o explicatie, fara sa spui nimic si fara sa te pot scoate din monotonia in care te afundai.
Am incercat sa te inteleg, am incercat sa vad partea plina a paharului, dar, din cauza lacrimilor, nu am vazut ca acel pahar era spart, ca acel pahar nu mai continea de mult ceea ce banuiam, pentru ca o fisura invizibila stricase sticla.
Mi-e dor acuma de tine, mi-e dor de ochii tai, mi-e dor de mainile tale, mi-e dor de vocea ta. Dar ai ales o tacere care doare atat de tare, care sfasie si rupe pana la sange.
Retraiesc din aminitiri. Amintiri furate, amintiri uitate, amintiri pierdute in negura timpului. Si doare totul. Doare infiorator. Pentru ca am avut un vis. Un vis care s-a frant atunci cand ai plecat. Un vis frumos, plin de iubire si intelegere, plin de putere si de speranta, plin de atatea dorinte ascunse si neimplinite.
Vroiam doar un camin cu tine, o familie, un copil. Vroiam sa am grija de tine, asa cum si tu ai fi avut grija de mine. Poate am gresit, poate nu am inteles, poate tu nu ai stiut sa-mi explici.
Iubirea nu poate insa niciodata sa distruga, dragul meu. Iubirea inseamna implinire, o viata in doi, un camin, o familie, un copil, o bataie cu perne, un sarut furat, o implinire. Ea nu distruge…poate doar arde de dorinta…