07.06.2010
O replica arhicunoscuta a lui Tom Hanks in “Forrest Gump” era: “ My mamma always told me life is like a box of chocolates.” Eu vin si spun ca viata nu este ca o cutie de bomboane. Este ca un castron alb de faianta plin cu boabe de cirese si supercoapte. Mari. De iunie. Din-acelea pietroase. Visinii la culoare. Si, poate, altoite cu un fir de cires negru, de dulceata.
Daaa!!!
Dar nu mama mi-a zis asa. Asa zic eu. Cirese rotunde-rotunde, cu coaja care pocneste in dinti, cu sucul dulce-acrisor si cu aroma intensa. Nu stiu de ce si de cand, dar de cand ma stiu, imi plac ciresele. Odata am mancat un kil. Singura. Nu se pune ca la jumatatea de ora am dat la boboci tot ce am mancat.
Cirese rosii, rotunde si rosii. Ca sangele sanatos. Visinii chiar. He, he! Ca un castron de sange pregatit pentru un vampir. Vampir de cirese. Pfuu, ce-mi trece prin cap. Numai nazbatii. Acuma de exemplu a venit de afara un miros de chec. Uau. Chec cu cirese. Suna bine. Cirese cu vanilie. Oare daca pun si scortisoara in aluat ce-o sa fie?
Vineri mi-am luat capsuni. Mari si frumoase ca niste creste de cocos bine hraniti. Capsuni scrise. Frumoase, super-coapte. Initial am zis ca sunt din-acelea turcesti. Fara miros si fara gust. Dar cand am trecut pe langa taraba respectiva, parfumul fructelor mi s-a agatat de nas. Nici cand am ajuns acasa cu ele nu-mi venea sa cred ca sunt bune. Pana cand nu le-am gustat. Unele erau atat de parfumate, incat am crezut ca au fost injectate cu ceva.
Dar tot la cirese imi sta gandul. Cirese coapte, care pleznesc in dinti. Cirese mancate, poate, atunci cand sunt culese, direct din pom. Hi, hi, hi. Stai pe o craca cu picioarele atarnate in jos si tragi ramul cu poame coapte.
Mi-aduc aminte ca eram copila – pana in 10 ani – cand mama m-a luat cu ea, la tara, unde era cu serviciul. Si a venit ingerul silvic si ne-a dus cu sareta la livada de cirese. Am cules cirese din sareta. Apoi tot el ne-a dus la campul de stoloni de capsuni. Nu stiam ce fruct sa culeg mai intai.
Cirese si capsuni. Capsuni si cirese. Mi-am. Arome impletite cu gust dulce-acrisor. Ma gandesc oare ce cred oamenii din zonele tropicale despre aceste fructe. Normal ca cirese si capsunile sunt tot raritati, cum sunt la noi avocado, papaya, mango. Oare la ei ciresele, capsunile, piersicile si caisele sunt tot fructe “exotice”?
Nu stiu. Dar ii multumesc Celui de Sus ca sunt europeana si pot gusta din aceste fructe parfumate. Ca ma pot bucura de ele. Pacat ca numai o luna-doua pe an.